Cercetătorii și cercetătorii teoriilor psihologice în special cei ai teoriei psihanalitice fondate și sistematizate de Sigmund Freud (1856-1939) s-au întrebat ce este psihopatia și sociopatia; dacă există ambele concepte sau dacă unul este sinonim cu celălalt sau dacă nu există unul dintre ele, sociopatia, ci doar psihopatia. Mulți doresc să știe că dacă există ambele concepte capropriile categorii, care sunt aproximările și distanțele.

Înțelegerea psihopatiei și a sociopatiei

A devenit uzual să numim psihopatul oligofren într-una din cele trei subfaze ale sale, idiot, imbecil sau retardat mintal, care nu înțelege bine societatea în care trăiește și care săvârșește diverse acte pe care comunitățile nu le acceptă. Expresia "atenție, este un psihopat" a devenit un jargon popular, sau folosirea expresiei "acea persoană este un sociopat".

Prima încercare de a înțelege cele două concepte ca categorii independente între ele a stabilit că psihopatia este considerată o condiție înnăscută și particulară a subiectului, (persoanei), ceva singular, adică se naște deja cu psihopatie.

Sociopatul ajunge să fie considerat ca fiind un individ care are o tulburare de personalitate antisocială și este lipsit de empatie.

Sociopatul și modul său impulsiv de a fi

Sociopatul nu se poate pune în locul persoanei și nu poate înțelege realitatea socială în care este inserat, deoarece, în timp ce psihopatul este rece, calculat, manipulator și mincinos înnăscut, sociopatul acționează într-un mod mai impulsiv și iresponsabil.

Cercetătorii cred în teoria conform căreia psihopatia, pe lângă faptul că ar fi, așa cum am menționat deja, o condiție înnăscută, ar avea teoretic, și a priori, originea într-un defect genetic care afectează dezvoltarea părților creierului care au legătură cu emoțiile și sentimentele, controlul impulsurilor, empatia și moralitatea.

Această teză se bazează pe studii ale mai multor scanări ale creierului efectuate în diferite părți ale lumii.

Tulburări de personalitate antisocială

În SUA, în Minnesota, cercetătorii au analizat gemeni crescuți separat și au ajuns la concluzia că psihopatia este ereditară în proporție de 60%.

Cu toate acestea, mulți cercetători și analiști consideră că psihopatia poate fi dobândită prin traume în copilărie; în timp ce sociopatia ar putea sau poate fi legată de mediul și de forma de educație pe care o primește o persoană, demonstrând că factorii externi joacă un rol foarte puternic și relevant în dezvoltarea a ceea ce ei numesc TPA, Tulburări de Personalitate.Antisocială acolo unde sociopatia ar fi în teorie, dobândită în timpul vieții.

Apoi, în ceea ce privește originea, psihopatia ar fi asociată cu o precondiție congenitală, înnăscută în persoană ca fiind ereditară, dar poate fi dobândită și prin traume în timpul existenței persoanei, în special în copilărie.

Psihopatia și sociopatia și lipsa de empatie

În cazul sociopatiei există deja un consens că este vorba de o tulburare de personalitate antisocială. Contactul cu comunitatea poate genera sociopatie, în percepția multor cercetători și analiști. Ambele afecțiuni generează, potrivit analiștilor, probleme în relațiile sociale.

Psihopații sunt incapabili să creeze legături și legături de familie. Ei nu au empatie, atașament sau sentimente de vinovăție și sunt aproape întotdeauna foarte manipulatori, prădători sociali și, spre deosebire de sociopați, care pot crea legături și atașamente, simulează sentimente de vinovăție.

Psihopații

Psihopații sunt explozivi și violenți, în timp ce sociopații pot chiar să obțină și să păstreze un loc de muncă și să trăiască într-o structură de prefăcătorie, fiind impulsivi și spontani. Au o anumită empatie relativă față de persoanele din jurul lor, de obicei familia și prietenii apropiați, și se pot simți vinovați pentru că rănesc sau fac rău oamenilor.

Pe de altă parte, psihopații își asumă anumite riscuri calculate, ca în cazul schemelor de fraudă și al altor infracțiuni premeditate și tind să minimizeze sau să șteargă urmele și dovezile. Sociopații practică adesea infracțiuni non-penale și transgresiuni sociale, infracțiuni civile, fiscale și administrative, într-un mod spontan și, în general, lasă dovezi.

Cercetătorii fenomenului estimează la nivel global că pe planetă există aproximativ 1% din populație psihopați și aproximativ 4% sociopați.

Asemănările dintre psihopați și sociopați

Asemănările dintre psihopați și sociopați au fost evidențiate, deoarece ambii suferă de TPA, tulburare de personalitate antisocială, care este inclusă în DSM-10, manualul OMS al tulburărilor mentale.

Doresc informații pentru a mă înscrie la cursul de psihanaliză .

Ambele manifestă dispreț față de regulile sociale și comportamentul standard, față de paradigmele sociale. Și ambii nu simt remușcări sau vinovăție, deși unii analiști teoreticieni înțeleg că sociopatul poate simți vinovăție.

Diferențele evidențiate de cercetători și analiști ale celor două concepte, ca și concepte independente și categorii psihologice proprii, originea psihopatiei și a sociopatiei sunt determinate ca fiind o tulburare; psihopații sunt considerați în literatura de specialitate până la poliție ca fiind reci, calculați, manipulatori constanți, mincinoși clasici, mincinoși înnăscuți, cum sunt numiți.

Impulsivitatea sociopatului

Pe de altă parte, sociopatul este impulsiv prin natura sa și tinde să fie aproape întotdeauna iresponsabil.

Dar sociopații au tendința de a căuta o anumită empatie prin crearea de legături emoționale afective și nu sunt considerați a avea un temperament exploziv și tulbure.

Cercetătorii divergenți care înțeleg că cele două categorii nu există și că doar psihopatul există ca purtător de psihoză, resping toate aceste considerații. Ei sunt negaționiști ai sociopatiei și psihopatiei ca tulburare de personalitate.

Prejudecățile psihopatiei și ale sociopatiei

Psihopatul nu ar fi pentru acest punct de vedere de înțelegere decât un subiect cu psihoză care are pierderi de memorie la testul de realitate. Merită precizat că DSM-5, diferit de DSM-10, care se ocupă de CIM, primul, elaborat de APA, Asociația Americană de Psihiatrie, înțelege fenomenul ca fiind o tulburare mintală.

Acest manual a fost folosit de psihologii, psihiatrii și terapeuții nord-americani. De asemenea, este de remarcat faptul că psihopatia a fost considerată în SUA și în Europa de Vest ca o formă mai gravă de sociopatie. Se convine că psihopatul nu are conștiință pentru că are o leziune cerebrală care afectează testul realității.

Pentru analiștii mai pricepuți, obișnuiți să localizeze și să contextualizeze sociopații, aceștia enumeră zece indicatori care ajută la găsirea unor astfel de indivizi în țesutul social. Sociopatului îi este ușor să mintă și să manipuleze, deseori susținând minciuna; inventează povești, creează farmece false, sunt cruzi cu cuvintele, nu au empatie, nu simt ușor remușcări, deși uniiînțelegeți că ar putea să se simtă. Aceștia au dificultăți în a-și cere scuze, nu au relații interpersonale stabile și fac mereu aceleași greșeli.

Dincolo de diferențele dintre psihopatie și sociopatie

Analiștii folosesc un criteriu comun pentru a diferenția psihopatul ca fiind o persoană cu buze bune, cu ego-ul umflat, mincinos patologic, care este însetat de adrenalină, de explozie și reacție impulsivă, comportament antisocial, absența empatiei și a vinovăției, comportament greșit în copilărie și iresponsabilitate. Cu toate acestea, unii analiști avertizează că subiectul nu este unul ușor.

Mai mulți specialiști au greșit în caracterizarea psihopatului și în diferențierea acestuia de sociopat. Din acest motiv, în 1991 a fost creată așa-numita scală Robert Hare, care nu este altceva decât o "listă de verificare" pentru a verifica dacă persoana este sau nu psihopat.

Criteriul are un scor de la 0 la 40, o persoană care atinge un scor de 30 de puncte sau mai mult fiind caracterizată ca psihopat. Scala Hara este cunoscută sub numele de PCL-R și a fost validată în Brazilia.

Testul se aplică prin intermediul unor situații de chestionare care au ca scop clarificarea următoarelor aspecte:

1. Persoana posedă "exces de strălucire" sau "farmec superficial" ?
2. Persoana are o stimă de sine excesivă?
3. Persoana are nevoie de stimulare constantă, nu-i place monotonia și este predispusă la plictiseală ?
4. Este persoana respectivă un mincinos patologic, care se mândrește cu faptul că înșală oamenii?
5. Persoana este mereu manipulatoare ?
6. Arată persoana respectivă o lipsă totală de remușcări sau de vinovăție?
7. Persoana are "afecțiune superficială" sau "sentimente superficiale"?
8. Este persoana insensibilă sau are o lipsă totală de empatie?
9. Persoana are un "stil de viață parazitar", profitând mereu de alții ?
10. Persoana are mari dificultăți în a-și controla atitudinile?
11. Persoana are un istoric de comportament sexual promiscuu ?
12. Persoana are antecedente de probleme de comportament în copilărie ?
13. Persoana nu are obiective realiste pe termen lung ?
14. Este persoana excesiv de impulsivă?
15. Persoana are un nivel ridicat de iresponsabilitate
16. Persoana nu-și asumă responsabilitatea pentru propriile acțiuni, întotdeauna dă vina pe alte persoane ?
17. Persoana are deja multe relații "conjugale" de scurtă durată ?
18. Persoana are antecedente de delincvență juvenilă ?
19. Persoana a suferit vreodată o "revocare a eliberării condiționate" ?
20. Persoana prezintă "versatilitate criminală" ?

Înțelegerea rezultatelor

Odată ce se aplică testul sau examinarea PCL-R și dacă persoana obține un scor de 30 de puncte la care a răspuns "da" sau chiar "oarecum" sau "cu siguranță" la majoritatea acestor întrebări, atunci are o condiție patologică. Dacă obține un scor mai mic de 30 de puncte, persoana nu este un psihopat, dar poate fi un sociopat.

Doresc informații pentru a mă înscrie la cursul de psihanaliză .

În fine, în ceea ce privește tratamentul, pentru psihopatie, tratamentul recomandat a fost psihoterapia în interfață cu psihiatria care folosește medicația, adică o cale psihofarmacologică. Pe de altă parte, este de remarcat că există un test pentru sociopatie.

Testul se numește IDR-3MST și se bazează pe cercetări profesionale și a fost utilizat în scopuri educaționale și preventive ale psihopatiei. Prin urmare, și alte teste care urmează să fie operaționalizate se concentrează pe sociopatie.

Observații finale

Testele întreabă, de obicei, dacă persoana se implică cu ușurință în riscuri inutile sau în comportamente periculoase, dacă este ușor de manipulat pe alții, dacă îi place să folosească farmece false, dacă este crudă cu cuvintele și frazele, dacă empatizează cu ceilalți, dacă se simte vinovată pentru greșeli, dacă poate să își ceară scuze și să ierte, dacă se simte speriată, printre alte aspecte standard. Ultimate.expun că subiectul este complex și necesită studii suplimentare.

Acest articol a fost scris de Edson Fernando Lima Oliveira ([email protected]), licențiat în Istorie, post-licențiat în Istorie; licențiat în Filosofie, PG în Științe Politice, student la Psihanaliză și Filosofie Clinică.